Sfatul medicului

Expertul nostru în nutriţie canină, Dr. Franz-Josef Neumann, Chairman al Comitetului pentru Alimente destinate Animalelor de Companie, parte a Asociaţiei Germane de Nutriţie Animală, ne împărtăşeşte câteva dintre recomandările sale, privind selectarea unui program de nutriţie corespunzător, adecvat fiecărei etape din viaţa căinelui tău.

Primele luni de viaţă sunt hotărâtoare pentru evoluţia ulterioară a câinelui tău, aflat în etapa de dezvoltare.

Acum se pun bazele unor elemente esenţiale precum agilitatea, durata de viaţă, conturându-se starea de sănătate ulterioară, şi implicit calitatea vieţii câinelui tău.

Un proces de dezvoltare adecvat, care se desfăşoară într-un ritm corespunzător (nu prea accelerat/rapid), joacă un rol decisiv şi determină evoluţia elementelor menţionate mai sus.

Ȋn special în cazul raselor de talie mare, o creştere mult prea accelerată poate conduce la modificări scheletale.

Ȋn cele mai multe cazuri, astfel de modificări scheletale survenite în perioada de creştere nu sunt urmarea unei carenţe vitaminice sau minerale, întrucât formulele de hrană completă disponibile la ora actuală asigură un aport optim de vitamine şi minerale.

O alimentaţie prea bogată în nutrienţi, în special cea cu un aport energetic prea ridicat, reprezintă principala cauză a problemelor scheletale şi articulare, pe fondul excesului ponderal asociat unei astfel de diete.

Un aspect esenţial al îngrijirii corespunzătoare a câinilor aflaţi în primele luni de viaţă şi a câinilor juniori (cu vârsta de până la un an), este reprezentat deci, de prevenirea unei dezvoltări mult prea accelerate generată de o raţie alimentară cu un conţinut excesiv de proteină şi/sau energie.

Este binecunoscut faptul că există diferenţe majore în modul de dezvoltare al câinilor ce aparţin unor rase diferite.

Diferenţele legate de creşterea şi dezvoltarea câinilor aflaţi în primele luni de viaţă şi în etapa de junior devin evidente dacă luăm în considerare câştigul zilnic în greutate, ilustrat în graficul alăturat.

Figura ilustrează în primul rând ratele diferite ale câştigului zilnic în greutate şi în al doilea rând, aceasta evidenţiază faptul că dezvoltarea maximă este atinsă la o vârstă cu atât mai înaintată cu cât talia câinelui este mai mare.

Acest aspect are drept rezultat un câştig zilnic în greutate care variază pe parcursul diferitelor etape ale vieţii câinelui.

Notă:

Ȋn comparaţie cu rasele de talie mai mică, rasele aparţinând taliei mari şi cele de viteză (ogarii/levrierii, câinii de vânătoare) au nevoie de o hrană cu un conţinut mai redus/moderat de proteină şi energie (lipide).

Această caracteristică se datorează urmatoarelor aspecte:

  1. Ȋn comparaţie cu rasele de talie mică, rasele de talie mare necesită o cantitate mai mare de hrană
  2. Rata de creştere a raselor de talie mare descreşte considerabil după etapa principală de creştere, adică după vârsta de 5-7 luni (vezi grafic).
  3. Ȋn acelaşi timp, necesarul energetic pe kilogram de greutate corporală scade într-o mai mare măsură în cazul taliei mari comparativ cu ceea ce se intâmplă în cazul taliei mici.

Ȋn cazul câinilor adulţi, necesarul în nutrienţi scade considerabil, comparativ cu cel al câinilor în creştere.

Acest aspect se datorează faptului că în cazul organismelor adulte, nu este necesară o dezvoltare suplimentară a masei corporale (nu este necesară o dezvoltare somatică suplimentară).

Singurul proces care se desfăşoară continuu in cazul organismului matur este cel al înlocuirii ţesuturilor existente.

Notă: Cerinţele nutriţionale ale câinilor adulţi sunt influenţate de o serie de factori, precum: rasa, greutatea corporală, vârsta câinelui, sexul acestuia, temperamentul, profilul hormonal (câine castrat sau nu), grosimea pielii, lungimea robei, mediul de viaţă, nivelul de activitate.

Toţi aceşti factori pot contribui la conturarea unor cerinţe energetice diferite, caracteristice fiecărui individ.

Chiar şi în cazul unui nivel similar al activităţii zilnice, câinii în vârstă sau cei cu robă lungă necesită cu mult mai puţină energie comparativ cu câinii tineri sau cu câinii cu blană scurtă.

Câinii care depun un efort fizic considerabil ( Huskie), au nevoie de mult mai multă energie în comparaţie cu câinii de aceeasi talie/statură, dar care au un regim moderat al activităţii zilnice, fiind de exemplu scoşi doar la plimbare.

Notă:

Necesarul nutriţional care în cazul câinilor adulţi variază considerabil de la individ la individ, trebuie luat în considerare în contextul unei hrane corespunzătoare, care asigură senzaţia de săţietate, fără a supraîncărca tractul digestiv cu volume excesive.

Pe măsură ce înaintează în vârstă, câinii parcurg o serie de schimbări.

  1. Necesarul energetic scade considerabil
  2. Necesarul proteic scade considerabil
    Proteinele în exces sau cele greu metabolizabile generează o suprasolicitare metabolică, fiind necesară o detoxifiere la nivel hepatic a produşilor de metabolism ai acestora, înainte de eliminarea lor, pe cale renală.
  3. Motilitatea tractului digestiv descreşte, fiind necesară susţinerea şi stimularea acesteia prin alegerea unei alimentaţii ce încorporează ingrediente adecvate (cele mai importante fiind fibrele).
  4. Aportul mineral trebuie adaptat necesarului, întrucât cantităţile excesive de minerale pot conduce la o depozitare crescută a acestora în ţesuturi şi la o suprasolicitare a rinichilor.
  5. Capacitatea redusă de absorbţie a vitaminelor şi a oligoelementelor trebuie compensată prin adaptarea cantităţilor în care acestea se găsesc in hrană. Trebuie asigurat un aport corespunzător de antioxidanţi precum vitamina E şi seleniul, acestea jucând un rol esenţial în regenerarea celulară, în conditiile în care produşii de metabolism au un impact negativ din ce în ce mai mare asupra celulelor organismului.

Pe măsură ce câinii devin mai expuşi în faţa bolilor odată cu înaintarea în vârstă, trebuie luată în calcul intervenţia unor factori naturali suplimentari, atunci când se stabileşte regimul alimentar al câinilor în vârstă.